Istoria satului

Satul Hagimus, raionul Căuşeni, Republica  Moldova e menţionat pentru prima dată în lucrarea lui A. O. Cornilovici „Descrierea statistică a Basarabiei sau aşa numitului Bugeac”, publicată de zemstva „Akerman” în anul 1899.

În anul 1725 are loc unirea  satelor  Hagimus  şi  Osmăneşti  (se  află   la  doi  km  de  Hagimus).  Acest  an  poate  fi   considerat  anul   naşterii   satului. Teritoriul  dat  era  locuit  în  majoritate  de  moldoveni-292, pe  lîngă  ei  mai  erau  17  greci, un  ofiţer   rus  în  retragere, trei  familii  de  ucrainenei  şi   una  de   ţigani. Satul  avea  2533  desetine  de  pămînt  dintre  care  84  desetine  erau  ocupate  cu   livezi  şi  vii.

După  datele  de  arhivă  din  anii 1822-1828  erau  56  case  construite  din  nuiele  şi   lut  şi  o   biserică  din   lemn.  Mai  erau  două  cîrciume,  o  moară  de  lemn  şi  patru  fîntîni. Ţăranii  aveau  356  de  vite  mari  cornute, 160  oi , 26  cai şi   12  stupi  de  albini.

Denumirea satului este de origine turcă. Hadji, era un  titlu de onoare, pe  care turcii  îl  confereau celor ce plecau în  pelerinaj la Meca, unde se închinau  pietrei, de pe care cică Mahomed a citit rugăciuni.  Murza înseamnă stăpîn, proprietar.

Satul Hagimus e situat în partea de nord – est a raionului Căuşeni la  25 km, şi  la  0,5  km  de  şoseaua  Bender – Căuşeni. El se mărgineşte cu oraşul Bender. Prin sat trece calea  feratăBender- Căinari. Pe  lîngă sat  curge  rîul  Nistru. Localitatea ocupă  301  km2 . Satul  este  aşezat  pe  panta  unui  deal cu  înclinări  spre  sud-est. Relieful este o cîmpie deluroasă că văi şi rîpe. Solurile sunt aşezate pe  rocă de argilă, care este  acoperită cu  soluri  fertile  de  cernoziomuri  carborante, acide, aluviale   şi   sărături.